Autor: Vlad Păunescu

1. Generalități

În general, când vorbim de sisteme cadastrale, ne referim mai ales la zonele dezvoltate ale lumii: Uniunea Europeană, America de Nord, Australia și câteva țări din Asia (Japonia, Singapore). Acestea au sisteme cadastrale formate de sute de ani și perfecționate în timp. Putem spune ca datorită cadastrului aceste țări au ajuns la un grad foarte mare de dezvoltare. Un sistem cadastral performant stă la baza dezvoltării capitalismului, a unei economii de piață funcționale.

În celelalte părți ale lumii, implementarea cadastrului se află în diferite faze, mai mult sau mai puțin avansate. Banca Mondiala este una dintre organizațiile care oferă finanțare pentru realizarea cadastrului, mai ales în țările lumii a treia.

De-a lungul istoriei au existat două tipuri de înregistrare a proprietății pe teritoriul României:

1. Un sistem bazat pe înregistrarea tranzacției. Sistemul bazat pe înregistrarea tranzacției (numit de

transcripțiuni inscripțiuni în Tara Românească și Moldova), are la baza proprietarul și este constituit pe principiul "cine deține ce". În general acest sistem s-a dezvoltat în țările de origine latină: Belgia, Franța, Italia, Spania și a fost exportat de acestea în părțile Asiei și Africii pe care aceste țări le-au colonizat, dar și în părți ale Statelor Unite ale Americii.

2. Un sistem bazat pe înregistrarea actului de proprietate. Acest sistem (care se regăsește în Transilvania și Banat) are la baza imobilul, proprietatea și este construit pe principiul "ce este deținut de cine". Acest sistem s-a dezvoltat în țările Europei Centrale: Germania, Austria, Elveția și în general, în țările din Europa de Est care au fost sub dominație austro-ungară.

O revoluție în raportarea lumii la problematica cadastrului au reprezentat-o lucrările economistului peruvian Hernando de Soto Polar. Principala teza pe care acesta o susține este ca nicio națiune nu poate avea o economie de piață puternica fără un sistem clar și funcțional de înregistrare a proprietăților.

Activitatea economică neînregistrată face ca micii antreprenori să nu poată obține credit, să vândă sau să își extindă afacerile. Astfel proprietarii de teren neînregistrați nu pot profita de pe urma bunului pe care îl dețin. Aceste activități desfășurând-se în afara cadrului legal generează imposibilitatea păgubiților de a se adresa instanțelor pentru că proprietatea lor nu este înregistrată sub nici o formă legală. De Soto apreciază ca beneficiile economice ale acestor terenuri neînregistrate sunt de peste 10 trilioane de dolari.

După căderea Zidului Berlinului, țările din Europa de Est au încercat să facă tranziția spre economia de piață, însă în majoritatea lor nu au reușit să se apropie de bunăstarea vestului. Asta pentru că, din cauza sistemului de înregistrare a proprietăților, nu își pot valorifica bunurile, participând astfel activ pe piață.

Ceea ce țările slab dezvoltate nu au, este accesul la un sistem de legi pe care țările civilizate îl au de sute de ani și îl iau ca atare, pentru ca acest sistem creează actele de proprietate și standardizează înregistrările. Astfel în țările civilizate accesul la informații precum: proprietari, proprietăți, acte de proprietate, sarcini, privilegii, evaluarea proprietăților se face foarte ușor. Într-un asemenea cadru accesul la credit, posibilitățile de tranzacționare ale proprietăților, posibilitatea de ipotecare, sunt la ordinea zilei. Deci baza dezvoltării economice a unei societăți o reprezintă înregistrarea proprietăților.

În cadrul Uniunii Europene, exista sisteme cadastrale diferite pornind de la condiții istorice și filozofii diferite în ceea ce privește relația omului cu pământul.

În țările din fostul bloc comunist, unde aproape toate terenurile erau ale statului, restituirea pământului s-a făcut în moduri diferite. Astfel în Polonia nu s-au restituit mari parcele de pământ, deși s-au realizat privatizări ale marilor domenii ale statului. În Cehia, Slovacia, Letonia și Slovenia s-a făcut restituiri în natura cu condiția ca proprietarii să fie cetățeni ai țărilor respective. În Ungaria s-a preferat metoda compensării financiare.

În ceea ce privește înregistrarea, ca și în România, de-a lungul timpului s-a mers pe două direcții. Un sistem de înregistrare personală, a dreptului de proprietate (deed registration) și un sistem de înregistrare în care baza o constituie parcela (title registration). Sistemul personal s-a folosit în general în țările anglo-saxone(UK, USA, Australia, Canada), fostele colonii engleze și Grecia. în Belgia, Olana și Franța s-a folosit un sistem mixt. În timp toate aceste națiuni renunță sau au renunțat în mare parte la acest fel de înregistrare a proprietății, majoritatea țărilor folosind în acest moment parcela ca bază pentru intabulare.

Un rol foarte important în organizarea activității de cadastru îl are organizația care desfășoară această activitate. Cadastrul este un domeniu care cuprinde două componente diferite, dar care se completează: partea tehnică (măsurători, planuri topografice) și publicitate imobiliară (carte funciară), iar sub acest aspect la nivel european se regăsesc mai multe practici. Încă nu este foarte clar în care dintre aceste aranjamente rezultatele sunt mai bune, însă se poate spune că datorită progresului tehnologic, organizațiile au putut stabili relații de comunicare mult mai bune între ele.

2. Înscrierea dreptului de proprietate

Înscrierea dreptului de proprietate nu alterează drepturile existente, ci doar le asigură certificând ce drepturi există, de către cine sunt exercitate și limitările la care este supusă proprietatea.

Figura 1 Înscrierile dreptului de proprietate

Înregistrarea dreptului de proprietate se poate face imediat după adjudecare sau în momentul unei tranzacții ce se efectuează asupra terenului. Aceasta abordare numită sporadică, este caracteristică țărilor unde nu este destul personal specializat în înregistrarea proprietății. De asemenea costurile sunt mai reduse pentru că taxele de înregistrare sunt suportate de către beneficiar, însă timpul de execuție pentru o astfel de lucrare este mic, dar pentru a ajunge la nivel național timpul consumat este foarte mare și mulți proprietari pot rămâne neînregistrați.

Abordarea sistematică este mai rapidă și este obligatorie. Înregistrarea se face pe zone, în mod unitar și complet cu participarea cetățenilor, rezolvând și eventualele litigii dintre imobile adiacente. De obicei, acest tip de înregistrare este finanțată de către stat care își recuperează investiția într-un termen lung din taxe și impozite.

În oricare dintre modurile descrise mai sus s-ar face, procesul de înregistrare a proprietății trebuie precedat de o campanie de informare prin care cetățenilor să le fie explicată procedura urmată, documentele pe care trebuie să le dețină și gradul de implicare care se așteaptă de la ei.

Măsurătorile trebuie realizate în prezența cetățenilor și a unor reprezentanți ai comunității. Disputele dintre proprietari pot fi rezolvate la față locului de persoane specializate.

Informațiile colectate la teren, atât cele spațiale, cât și cele textuale, trebuie comparate cu datele deja existente.

Figura 2.  Ortofotoplan de precizie completat cu determinări la teren Romania

Rezultatele procesului trebuie aduse la cunoștința publică. Acest lucru se poate face prin afișarea rezultatelor în forma analogică în locuri ușor accesibile pentru comunitatea locala. Datele afișate trebuie să fie ușor de înțeles de către cetățeni. În cazul în care nu înțeleg toți, trebuie să existe personal ajutător, de preferință din comunitate, care să poată ajuta cetățenii.

Afișarea presupune și o perioada în care cetățenii care nu sunt mulțumiți de rezultate să poată face petiții pentru remedierea eventualelor erori. Aceste petiții trebuie analizate de comisii, care, pe lângă personal specializat în măsurători terestre și legislație, trebuie să conțină și oameni din comunitatea respectivă. Sistemul trebuie astfel gândit încât, dacă cetățeanul este nemulțumit de verdictul comisiei, acesta să se poată adresa unor instanțe superioare, minister sau judecătorii. Legislația trebuie să prevadă că astfel de procese să se desfășoare cu celeritate, pentru ca procesul să nu fie întârziat prea mult.

Odată rezolvate și aceste plângeri, rezultatele se pot trece în registrele de înscriere a proprietății.

Figura 3. Întâlniri cu cetățenii

Autori: conf. dr. ing. Aurelian Stelian BUDA

             ing. Ionuț Cristian SĂVOIU

ORDINUL Nr. 198 din 28 septembrie 2009 - pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind modul de evi- dență, raportare, calcul și plată a taxei pe activitatea minieră și a redevenței miniere precum și ORDINUL Nr. 158 din 21 iunie 2011 - pentru modificarea și completarea Instrucțiunilor tehnice privind modul de evi- dență, raportare, calcul și plată a taxei pe activitatea minieră și a redevenței miniere, aprobate de președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale con- form Legii minelor Nr. 85 din 18 martie 2003, constituie baza legală care reglementează la nivel național unele aspecte ce țin de modul de gestiune pre- cum și calculul cantităților de resurse minerale.

La Articolul nr. 1 paragraful a) din Ordinului 158 se pre- vede că „rețeaua topografică ce s-a folosit la efectuarea

măsurătorilor împreună cu descrierea topografică a punctelor de stație; planuri de situație trimestriale cu măsurători topografice cu o densitate a punctelor cuprinsă între 20 și 30 m. Măsurătorile vor sta la baza verificărilor făcute de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Planurile topografice de situație afe- rente programelor anuale de exploatare și documen- tațiilor pentru obținerea permiselor de exploatare se prezintă pe suport analogic și digital”.

Este evident faptul că o densitate a punctelor cuprinsă între 20 și 30 de metri în cazul carierelor de piatră, de exemplu, nu este suficient de detaliată încât să modeleze corespunzător suprafața terestră studiată și volumul de resurse minerale aferent acesteia. În majoritatea cazurilor, datorită condițiilor geologice și altor factori minieri, vatra carierei și treptele acesteia au forme improprii, neregulate, forme cărora dacă li se aplică condițiile tehnice din actul normativ și metodele clasice de calcul al volumelor, valorile obținute pot să difere semnificativ de cea reală. Diferențele de canti- tăți de resurse minerale raportate pot conduce implicit la o gestiune care nu respectă principiile unei adminis- trări responsabile, atât din punct de vedere al antre- prenorului care exploatează resursa minerală, cât și din punct de vedere al fiscalității Statului Român.

Spre exemplificare, imaginile alăturate prezintă câteva exploatări la zi de substanțe minerale utile, pentru care aplicarea metodelor topografice clasice de calcul a volumelor poate fi deficitară sau chiar imposibil de aplicat.

Sursa: http://www.coralconstructii.ro/cariera-de-piatra/

 Sursa: http://www.eurostradecompany.ro/cariera-piatra/

Sursa: https://www.gebr-haider.ro/cariera-de-piatra

Tehnologia actuală, consacrată deja, devenită standard pe plan internațional în domeniu, și care poate rezolva mult mai eficient situația prezentată, este sca- narea LiDAR terestră și aeriană.

LiDAR (Light Detection And Ranging) este un sistem activ de măsurare/redare 3D, cu mare precizie a supra- fețelor și a infrastructurii (atât suprafața terenului cât și cele ale clădirilor și interio- rul acestora). Principul de bază al tehnologiei constă în  utilizarea  unui  dispozitiv laser pentru iluminarea obiectelor țintă și a unui senzor de captare a luminii reflectate de acestea. Un sistem LiDAR are 3 componente de bază: scannerul laser, sistemul de poziționare prin sateliți (GNSS) și compo- nenta IMU (Inertial Measurement Unit), pentru înre- gistrarea orientării.

Tehnologia LiDAR are următoarele avantaje: permite măsurarea și redarea cu precizie a morfologiei terenului; permite scanarea/măsurarea unor suprafețe mari de teren, ce ar fi practic imposibil de măsurat prin metode tradiționale; penetrează parțial vegetația (chiar și păduri dense) oferind informații diverse asupra acesteia; facilitează obținerea rapidă a informațiilor pentru realizarea Modelului Digital al Terenului (prin măsurători terestre nu s-ar putea realiza cu o precizie asemănătoare), acestea fiind doar câteva dintre avan- tajele LiDAR.

Scanrea LiDAR se poate utiliza pentru studiul supra- feței terenului, studii miniere, volumetrie, arheologie, construcții, controlul eroziunii solului etc.

Această metodologie la parametrii tehnici ai zilei de azi va permite o modelare aproape de realitate. Artico- lul nr. 1 paragraful a) din Ordinului 158 va necesita o reformulare care să se refere la parametrii tehnici ai scanării laser și precizia pozițională a punctelor care modelează suprafața. În condițiile tehnice de azi se pot obține în exces până la ordinul zecilor de puncte pentru fiecare metru pătrat studiat și precizii centimetrice. Ulterior preluării norului de puncte scanate laser la teren, acestea pot fi reduse prin generalizare în vede- rea unei modelări și unui calcul de volum eficient. Considerăm că la reformularea paragrafului menționat trebuie să fie precizată o densitate de minimum 4 puncte/m și o precizie pozițională și altimetrică relative, de minimum 5 cm indiferent de tehnologia aleasă.

Chiar dacă la acest moment nu există posibilitatea ca fiecare operator economic să aplice această tehnologie, suntem convinși că pe piața de servicii de profil există suficienți furnizori cerificați în domeniu care dis- pun de tehnologie și care pot fi contractați competitiv. De asemeanea, considerăm că la nivelul ANRM poate fi constituit un corp de specialiști care să facă ulterior verificări prin sondaj cu tehnologia adecvată pentru a certifica dacă valorile raportate sunt corecte în vederea întăririi conformării voluntare. Pentru exploatările miniere la zi, respectiv pentru substanțele prevăzute la art. 45 din LEGEA MINELOR, verificarea volumelor exploatate se poate face prin tehnologii de scanare LIDAR.

Mai mult decât atât, în cazul balastierelor, Ordinul

158 din 21 iunie 2011 prevede la art. 1 paragraful 5 următoarele:

„5. Pentru nisipurile și pietrișurile excavate din albiile minore ale cursurilor de apă sau din lacuri, can- titatea totală excavată se stabilește prin însumarea volumelor de nisipuri și pietrișuri exploatate și înscrise în registrul de evidență zilnică.”

Din enunțul de mai sus rezultă faptul că registrul de evidență zilnică, care este ținut de către firma care face exploatarea, este documentul care arată cantitățile exploatate. Considerăm că metoda de evidență poate fi viciată de factori multipli.

Soluții propuse:

1. Pentru cazul exploatării din lacuri, înaintea exploatării prin metode batimetrice se poate contura suprafața de sub apă a Volumele care au fost excavate într-o unitate de timp se pot calcula prin metode batimetrice.
2. Pentru m.u. exploatate din albiile minore ale cursurilor de apă, volumele corecte se pot determina astfel:

• monitorizarea externă a mijloacelor de transport
  • prin instalarea de tehnologie specifică;
    • monitorizarea strictă a perimetrului de exploa- tare;
    • monitorizarea prin metode specifice a cantităților de s.m.u. ce părăsesc incinta minieră respectivă (obli- gativitatea monitorizării tuturor mijloacelor de trans- port care ies cu m.u. din incinta securizată a exploatării miniere - în cazul de față balastieră).

O problemă frecvent întâlnită este cea referitoare la existența balastierelor ilegale.

Aceste balastiere pot fi foarte ușor descoperite prin tehnici de utilizare a dronelor cu rază medie și lungă de acțiune combinate cu preluarea regulată a unor noi imagini satelitare. Și acest departament ar trebui să funcționeze pe lângă ANRM având colaboratori în toate zonele cunoscute ca având potențial de exploatare. Zonele menționate sunt cunoscute la nivel de fiecare compartiment de inspecție teritorială.

Toate cele mai sus menționate pot constitui un punct de pornire pentru a aduce îmbunătățiri la legislația actuală, dacă factorii decizionali vor considera acest demers ca fiind unul benefic.